Dozarea sărurilor pentru apa de bere este una dintre cele mai importante componente ale tratării apei în fabricarea berii acasă, dar la început poate părea și una dintre cele mai complicate.
Este relativ simplu să învățăm că clorura de calciu mărește concentrația de cloruri, iar gipsul furnizează sulfați apei folosite pentru bere.
Întrebarea cu adevărat importantă apare însă imediat după aceea:
Exact câtă sare trebuie să adăugăm?
Și, la fel de important:
Pentru ce volum de apă facem calculul – volumul berii finite, apa de brasaj, apa de spălare sau întreaga cantitate de apă utilizată la fabricarea berii?
Atunci când ajustăm corect apa pentru bere, nu trebuie să pornim automat de la volumul final al lotului.
Pentru a obține 25 de litri de bere finită, în funcție de echipament, metoda de brasaj și pierderile sistemului, pot fi necesari în total 35–45 de litri de apă sau chiar mai mult.
Dacă calculăm sărurile unei rețete de 25 L pentru numai 25 L de apă, dar în realitate tratăm 39 L, profilul mineral final poate fi semnificativ diferit de cel planificat.
În acest ghid despre tratarea apei pentru bere și homebrewing, vom explica pas cu pas:
• cum calculăm cantitatea corectă de săruri minerale;
• cum folosim clorura de calciu și gipsul;
• cum tratăm separat apa de brasaj și apa de spălare;
• ce înseamnă mg/L și ppm în chimia apei;
• cum verificăm cantitatea de calciu adăugată;
• cum distribuim sărurile într-un lot de 25 L;
• și care sunt cele mai frecvente greșeli în tratarea apei atunci când facem bere acasă.
1. De ce este important volumul real de apă folosit la fabricarea berii?
Înainte de a calcula orice cantitate de sare, trebuie să diferențiem trei volume:
• apa de brasaj;
• apa de spălare;
• volumul planificat de bere finită.
Aceste valori nu sunt interschimbabile.
Apa de brasaj este cantitatea de apă amestecată cu malțul măcinat pentru formarea plămezii.
Apa de spălare este utilizată pentru recuperarea unei părți din extractul solubil rămas în patul de cereale după brasaj.
Volumul berii finite reprezintă cantitatea rămasă după fierbere, fermentație, pierderile prin sediment și transferuri.
Exemplu: 25 L de bere finită
Cantitatea totală de apă este:
25 + 14 = 39 L
Dacă dorim ca toți cei 39 L să aibă același profil mineral, calculul trebuie efectuat pentru 39 L.
Totuși, apa de brasaj și apa de spălare nu trebuie întotdeauna tratate identic.
În plămadă există malț, enzime și compuși cu capacitate de tamponare. Din acest motiv, compoziția apei de brasaj influențează direct chimia și pH-ul plămezii.
Apa de spălare are un rol diferit. Pentru aceasta trebuie să acordăm o atenție deosebită alcalinității apei și metodei de spălare utilizate.
2. Cele mai utilizate săruri pentru apa de bere
În tratarea apei pentru bere pot fi utilizate mai multe săruri minerale.
Pentru reglarea profilului de:
• calciu;
• cloruri;
• sulfați;
două substanțe sunt utilizate foarte frecvent:
clorura de calciu și gipsul.
Clorură de calciu
Clorura de calciu este utilizată în principal pentru creșterea concentrației de:
• cloruri;
• calciu.
Este important să știm că acest produs poate fi comercializat în mai multe forme chimice.
Forma utilizată frecvent în fabricarea berii este:
clorură de calciu dihidrat – CaCl₂·2H₂O
În cazul compusului pur, aproximativ:
• 27,26% din masă reprezintă calciu;
• 48,23% reprezintă cloruri.
Clorura de calciu anhidră, CaCl₂, are alte proporții masice.
De aceea trebuie verificată întotdeauna eticheta produsului și forma selectată în calculatorul de chimie a apei.
Gips
Gipsul utilizat pentru bere este:
sulfat de calciu dihidrat – CaSO₄·2H₂O
În cazul gipsului pur, aproximativ:
• 23,28% este calciu;
• 55,79% este sulfat.
Gipsul are o solubilitate mai redusă decât clorura de calciu, însă cantitățile obișnuite utilizate în homebrewing pot fi în general gestionate fără probleme prin amestecare adecvată.
La prepararea unor soluții foarte concentrate pot apărea însă mai ușor limite de solubilitate.
3. Ce înseamnă mg/L și ppm în apa pentru bere?
Analizele de apă și calculatoarele pentru chimia apei exprimă de obicei concentrația ionilor în:
mg/L
În soluții apoase diluate:
1 mg/L ≈ 1 ppm
Pentru calculele practice din homebrewing, această aproximare este suficient de precisă.
Dacă, de exemplu, apa conține:
100 mg/L cloruri
și lucrăm cu 25 L de apă:
100 × 25 = 2500 mg
adică:
2,5 g de ioni clorură
Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să adăugăm 2,5 g de clorură de calciu.
Doar o parte din masa clorurii de calciu este reprezentată de ionii de clorură.
Cantitatea reală de sare trebuie calculată în funcție de compoziția chimică și fracția masică a ionului dorit.
4. Formula de bază pentru dozarea sărurilor în apa pentru bere
Calculul poate fi împărțit în trei etape.
1. Calculăm creșterea necesară a concentrației
Creștere necesară = concentrație țintă − concentrație inițială
2. Calculăm masa totală a ionului
Masa ionului (mg) = creșterea concentrației (mg/L) × volumul apei (L)
3. Calculăm masa sării necesare
Sare necesară (g) = masa ionului (mg) ÷ [1000 × fracția masică a ionului]
Pentru cloruri, dacă folosim CaCl₂·2H₂O:
fracția masică ≈ 0,4823
Pentru sulfați, dacă folosim CaSO₄·2H₂O:
fracția masică ≈ 0,5579
Cu aceste valori putem verifica cu un calculator simplu rezultatele unui software pentru tratarea apei de bere.
5. Exemplu: dozarea clorurii de calciu în 25 L de apă de brasaj
Să presupunem că avem:
• apă de brasaj: 25 L;
• cloruri inițiale: 35 mg/L;
• cloruri țintă: 100 mg/L.
1. Creșterea necesară
100 − 35 = 65 mg/L
2. Cantitatea totală de cloruri necesară
65 × 25 = 1625 mg cloruri
3. Cantitatea de clorură de calciu dihidrat
1625 ÷ (1000 × 0,4823) ≈ 3,37 g
Prin urmare avem nevoie de aproximativ:
3,37 g CaCl₂·2H₂O
Cât calciu adăugăm?
3,37 × 0,2726 ≈ 0,919 g calciu
Pentru 25 L:
919 ÷ 25 ≈ 36,8 mg/L calciu suplimentar
Dacă apa inițială conține:
40 mg/L calciu
atunci:
40 + 36,8 ≈ 76,8 mg/L
Exemplul demonstrează un principiu foarte important:
atunci când creștem concentrația de cloruri cu CaCl₂, creștem simultan și concentrația de calciu.
6. Exemplu: dozarea gipsului în 14 L de apă de spălare
Să presupunem:
• apă de spălare: 14 L;
• sulfați inițiali: 15 mg/L;
• sulfați țintă: 150 mg/L.
1. Creșterea necesară
150 − 15 = 135 mg/L
2. Cantitatea totală de sulfați necesară
135 × 14 = 1890 mg
3. Cantitatea de gips
1890 ÷ (1000 × 0,5579) ≈ 3,39 g
Prin urmare:
≈ 3,39 g CaSO₄·2H₂O
Calciul adăugat
3,39 × 0,2328 ≈ 0,789 g calciu
Pentru 14 L:
789 ÷ 14 ≈ 56,3 mg/L calciu suplimentar
Dacă apa inițială are:
25 mg/L calciu
atunci:
25 + 56,3 ≈ 81,3 mg/L
Important: apa de spălare nu este doar o problemă de minerale
Atunci când tratăm apa de spălare nu este suficient să urmărim doar:
• calciul;
• clorurile;
• sulfații.
Alcalinitatea apei poate fi deosebit de importantă.
Pe măsură ce spălarea patului de cereale avansează, capacitatea de tamponare a patului scade, iar densitatea mustului evacuat devine tot mai redusă.
În anumite metode de spălare, o apă cu alcalinitate ridicată poate favoriza creșterea nedorită a pH-ului.
Riscul este deosebit de relevant în cazul unei spălări continue și prelungite, de tip fly sparge.
În cazul batch sparge sau no-sparge, situația poate fi diferită.
Prin urmare, nu este corect să afirmăm că toată apa de spălare trebuie acidificată automat.
Tratarea apei de spălare trebuie să se bazeze în primul rând pe alcalinitatea acesteia și pe metoda de fabricare utilizată, nu doar pe pH-ul inițial al apei.
7. Apa de brasaj și apa de spălare trebuie să aibă același profil mineral?
Nu neapărat.
Cele două volume de apă îndeplinesc funcții diferite.
Pentru apa de brasaj sunt importante:
• calciul;
• magneziul;
• alcalinitatea;
• pH-ul estimat al plămezii;
• concentrațiile de cloruri și sulfați;
• compoziția totală a malțurilor.
Pentru apa de spălare sunt importante:
• alcalinitatea;
• metoda de spălare;
• contribuția minerală dorită;
• acidificarea, dacă este necesară.
Prin urmare, o strategie perfect validă poate fi:
adăugarea unei părți importante a sărurilor în apa de brasaj și utilizarea unei ape de spălare cu alcalinitate redusă.
În alte situații, ambele volume pot fi ajustate la același profil mineral.
Important este să știm:
în ce volum de apă ajunge fiecare sare și pentru ce volum a fost calculată.
8. Trei metode practice de distribuire a sărurilor pentru bere
Metoda 1: tratarea întregii cantități de apă
Dacă avem:
• apă de brasaj = 25 L;
• apă de spălare = 14 L;
atunci:
apa totală = 39 L
Dacă dorim să creștem concentrația de sulfați cu:
100 mg/L
calculul este:
100 × 39 = 3900 mg sulfați
Cantitatea de gips:
3900 ÷ (1000 × 0,5579) ≈ 6,99 g
adică aproximativ:
7,0 g gips
Metoda 2: tratăm separat cele două volume
Această metodă oferă mai multă flexibilitate.
De exemplu putem avea:
• apă de brasaj ajustată cu săruri minerale;
• apă de spălare cu alcalinitate redusă;
• acidificare separată;
• concentrații ionice diferite.
Important:
Dacă dorim aceeași creștere de concentrație în 25 L și în 14 L de apă, nu avem nevoie de aceeași cantitate de sare exprimată în grame.
Cantitatea necesară este proporțională cu volumul de apă tratat.
Metoda 3: plămadă + cazan de fierbere
Putem adăuga o parte din săruri în timpul brasajului și o altă parte în cazan.
De exemplu:
• clorură de calciu în plămadă;
• o parte din gips în plămadă;
• restul gipsului înainte de fierbere.
Din punct de vedere chimic, aceasta nu este însă identică cu situația în care toate sărurile sunt deja prezente în apa de brasaj sau de spălare.
O sare adăugată direct în cazan nu mai poate influența reacțiile de pH și chimia minerală care au avut deja loc în timpul brasajului.
9. Exemplu complet: 25 L American Pale Ale
Să analizăm acum un exemplu complet și practic pentru fabricarea berii acasă.
Volumul apei
• apă de brasaj: 25 L;
• apă de spălare: 14 L;
• apă totală: 39 L.
Apa inițială
• calciu: 35 mg/L;
• cloruri: 35 mg/L;
• sulfați: 15 mg/L.
Profilul țintă
• cloruri: 75 mg/L;
• sulfați: 135 mg/L.
Acesta este un profil moderat dominat de sulfați și poate reprezenta un punct de plecare potrivit pentru un American Pale Ale orientat spre hamei.
În acest exemplu tratăm toți cei 39 L la același profil.
1. Creșterea clorurilor
75 − 35 = 40 mg/L
Pentru 39 L:
40 × 39 = 1560 mg cloruri
Clorură de calciu dihidrat:
1560 ÷ (1000 × 0,4823) ≈ 3,23 g
Rotunjit:
≈ 3,24 g CaCl₂·2H₂O
2. Creșterea sulfaților
135 − 15 = 120 mg/L
Pentru 39 L:
120 × 39 = 4680 mg sulfați
Gips:
4680 ÷ (1000 × 0,5579) ≈ 8,39 g
3. Distribuirea sărurilor
Fracția reprezentată de apa de brasaj:
25 ÷ 39 ≈ 0,641
Fracția reprezentată de apa de spălare:
14 ÷ 39 ≈ 0,359
Clorură de calciu:
Pentru brasaj:
3,24 × 0,641 ≈ 2,08 g
Pentru apa de spălare:
3,24 × 0,359 ≈ 1,16 g
Gips:
Pentru brasaj:
8,39 × 0,641 ≈ 5,38 g
Pentru apa de spălare:
8,39 × 0,359 ≈ 3,01 g
10. Cât calciu am adăugat?
Atunci când ajustăm clorurile și sulfații trebuie să verificăm și calciul.
Calciu provenit din clorura de calciu
3,24 × 0,2726 ≈ 0,883 g calciu
Calciu provenit din gips
8,39 × 0,2328 ≈ 1,953 g calciu
Calciu total adăugat:
0,883 + 1,953 ≈ 2,836 g
În 39 L:
2836 ÷ 39 ≈ 72,7 mg/L
Calciu inițial:
35 mg/L
Valoarea finală teoretică:
35 + 72,7 ≈ 107,7 mg/L
Rotunjit:
≈ 108 mg/L calciu
Acesta este un exemplu foarte bun pentru motivul pentru care nu trebuie să urmărim doar concentrația de cloruri sau sulfați.
Prin adăugarea unei singure sări modificăm simultan concentrația mai multor ioni.
11. Profilul mineral nu este același lucru cu pH-ul plămezii
Calcularea sărurilor pentru apa de bere nu reprezintă, de una singură, un tratament complet al apei.
pH-ul plămezii este influențat de:
• alcalinitatea apei;
• compoziția malțurilor;
• proporția malțurilor închise la culoare și acide;
• calciu și magneziu;
• cantitatea de acid adăugată;
• capacitatea de tamponare a plămezii.
Două ape cu aceeași concentrație de:
• calciu;
• cloruri;
• sulfați;
pot produce un pH diferit al plămezii dacă alcalinitatea lor este diferită sau dacă rețeta de malț este diferită.
Profilul mineral țintă și pH-ul țintă al plămezii sunt două calcule legate între ele, dar nu sunt același lucru.
12. De ce este importantă alcalinitatea apei de spălare?
pH-ul inițial al apei de spălare oferă, singur, relativ puține informații despre cantitatea de acid necesară.
Două ape cu pH 7,5 pot reacționa complet diferit dacă alcalinitatea lor este diferită.
Alcalinitatea indică capacitatea apei de a neutraliza acidul adăugat.
De aceea nu putem calcula în mod fiabil acidificarea apei de spălare doar pentru că apa de la robinet are:
pH 7,5
sau:
pH 8,0.
Pentru un calcul corect ne pot fi necesare:
• alcalinitatea sau concentrația de bicarbonat;
• tipul acidului utilizat;
• concentrația acidului;
• volumul de apă tratat.
În fabricarea berii acasă sunt utilizate frecvent:
• acid fosforic;
• acid lactic.
Dozarea acidului trebuie tratată însă ca un calcul separat de chimie a apei.
13. Calculăm diferit pentru BIAB, sisteme all-in-one și metode tradiționale?
Principiile chimice sunt aceleași.
Cantitățile de apă și locul în care sunt adăugate sărurile pot fi însă diferite.
Brasaj tradițional + spălare
Apa de brasaj și apa de spălare pot fi tratate separat.
Cantitățile de săruri se calculează în funcție de volumele reale.
BIAB full-volume
Într-un sistem Brew in a Bag, aproape toată apa necesară poate fi utilizată de la început pentru brasaj.
În acest caz:
• nu există apă de spălare separată;
sau:
• cantitatea este foarte redusă.
Sărurile pot fi calculate pentru întreaga cantitate de apă de brasaj.
Sistem all-in-one
În sisteme precum BrewZilla și alte echipamente similare putem utiliza:
• o cantitate relativ mare de apă de brasaj;
• plus apă de spălare separată.
Formula chimică rămâne aceeași.
Volumele trebuie însă adaptate întotdeauna la:
pierderile reale și profilul de funcționare al propriului echipament de bere.
14. Cele mai frecvente greșeli la dozarea sărurilor pentru apa de bere
15. Flux practic de lucru pentru fabricarea berii acasă
Următoarea ordine reduce considerabil riscul greșelilor de tratare a apei.
16. Calcul manual sau calculator pentru apa de bere?
Ambele metode sunt utile.
Calculul manual este foarte valoros deoarece ne arată ce se întâmplă în realitate atunci când adăugăm:
2 g,
5 g
sau o altă cantitate de sare în apa pentru bere.
Dacă înțelegem formula de bază, putem observa mult mai ușor dacă într-un calculator am introdus accidental:
• un volum greșit de apă;
• forma chimică greșită a sării;
• o concentrație inițială greșită.
Chimia completă a apei pentru bere este însă mai complexă.
Un calculator bun pentru tratarea apei ar trebui să țină cont, printre altele, de:
• calciu;
• magneziu;
• sodiu;
• cloruri;
• sulfați;
• alcalinitate sau bicarbonat;
• cantitatea apei de brasaj;
• cantitatea apei de spălare;
• forma exactă a sărurilor utilizate;
• compoziția malțurilor;
• pH-ul estimat al plămezii;
• și, dacă este necesar, cantitatea de acid.
Din acest motiv, calculul manual este un instrument excelent de verificare, iar pentru proiectarea complexă a unei rețete este foarte util un calculator pentru apa de bere.
17. Concluzie: calculăm întotdeauna apa pe care o tratăm efectiv
Dozarea sărurilor pentru apa de bere devine relativ simplă dacă respectăm câteva principii de bază.
Mai întâi stabilim volumele reale de apă.
Apoi trebuie să cunoaștem compoziția minerală a apei inițiale.
Alegem valori țintă rezonabile în funcție de stilul și caracterul berii pe care dorim să o producem.
Calculăm creșterea necesară:
valoare țintă − valoare inițială
Apoi înmulțim această diferență cu volumul real de apă tratată.
În final trebuie să ținem cont de faptul că doar o parte din masa sării adăugate reprezintă ionul pe care dorim să îl modificăm.
Ideea esențială este:
25 L de bere finită nu înseamnă 25 L de apă pentru bere.
Apa de brasaj și apa de spălare pot fi tratate împreună sau separat, dar calculul trebuie să reflecte procesul real de fabricare.
Și nu trebuie uitat:
valorile corecte de cloruri și sulfați nu garantează automat un pH corect al plămezii.
Tratarea corectă a apei nu înseamnă să adăugăm cât mai multe minerale.
Scopul este să adăugăm:
sarea potrivită, în cantitatea potrivită, la volumul potrivit de apă și în etapa potrivită a procesului de fabricare a berii.
